Proză scurtă

Tot Timpul

S-a dus vestea în cartier că la chioşcul de lângă parc au adus Timp. Auzind aşa minune, Băieţelul se gândi că nu poate rata o astfel de ocazie. „Trebuie să fie grozav să poţi să te joci cu aşa ceva!”, îşi imagina el, grăbindu-se către chioşc. Când ajunse acolo, Adolescentul constată că era deja o coadă foarte mare formată din oameni care doreau şi ei să facă rost de Timp. Totuşi, curiozitatea îl îndemnă să li se alăture lor şi să-şi aştepte rândul. Uşor, uşor, Bărbatul ajunse aproape de tejghea şi chiar dacă, atât cât aşteptase, îi mai pierise din entuziasm, acum simţea, din nou, că va avea parte de o experienţă nemaipomenită. „Gata, acum e acum!

– Tataie, zi mai tare că nu aud ce vrei!

– Nişte Timp, fata tatii.

– Nu mai avem decât o Oră.

– Păi, ce să fac?! Daţi-mi-o pe aceea.

– Poftim, ţine!…şi mişcă-te mai repede că pierdem tot timpul cu matale aici.

Bătrânul luă pachetul şi se opri pe băncuţă, în parcul copilăriei, pentru a-şi savura ultima Oră din Timpul pe care şi-l dorise toată viaţa.

06.08.2016

Books-in-the-Barn

Imagine de pe: srda.org

One thought on “Tot Timpul

Comentariile sunt închise.