Aniversări/ Comemorări

Capriciile hazardului

Omul sensibil la artă se află faţă de realitatea visului în acelaşi raport în care se află filosoful faţă de realitatea vieţii; el se complace în a privi totul cu un interes acut, căci îşi tălmăceşte viaţa tocmai prin aceste imagini; astfel îşi face ucenicia vieţii. „Atotînţelegerea” lui nu prinde numai imagini plăcute şi surâzătoare; tot ce este grav, tulbure, trist, întunecat, piedicile neaşteptate, capriciile hazardului, aşteptările anxioase, pe scurt toată „comedia divină” a vieţii cu „infernul” ei îi trece prin faţa ochilor, nu numai ca un joc de umbre – căci şi el participă cu toată firea şi durerea sa la aceste scene – dar păstrând totuşi acea impresie fugară că totul e aparenţă; poate că mulţi îşi amintesc, ca şi mine, cum au reuşit să se îmbărbăteze, în spaimele şi primejdiile visului, spunându-şi: „Este un vis! Să visăm înainte!”.

(„Naşterea tragediei din spiritul muzicii”, Friedrich Nietzsche (15 octombrie 1844 – 25 august 1900), traducere Victor Scoradeţ)

images

Imagine de pe: plus.google.com