Discuţii/ Evenimente

Revedere cu nesfârşitul

Odată ce ai cunoscut senzaţia unui val pe picioarele tale eşti condamnat să iubeşti marea pe vecie. Sursă de inspiraţie pentru aproape orice tip de artă, sursă de dor, sursă de viaţă, marea l-a cucerit şi pe Eduardo Diez, pictor cu ale cărui lucrări am făcut cunostinţă cu ocazia expoziţiei organizată de Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, în luna mai, a.c.

Aveam atunci ocazia să port cu dânsul o discuţie foarte interesantă despre marea sa iubire, arta. După ce a cucerit toată Europa cu tablourile sale, Eduardo Diez se întoarce în locurile natale pentru a încânta publicul spaniol cu noile sale lucrări. Cu ajutorul partenerei sale, Mariana Vasile, artistul organizează o expoziţie de pictură româno-spaniolă, în cadrul Casei cu Cultură Cantabria, din Madrid, sala „Gutierrez Solana”, cu participare artiştilor: Amalia Suruceaunu, Mihaela Ilie, Tomás Castaño, Mihai Teodor Olteanu, Denisa Olbojan, Ioan Oniciuc .

Vernisajul a avut loc în data de 16 septembrie, iar lucrările pot fi admirate, gratuit, până în data de 30 septembrie. Mai multe detalii aici.

14341863_1217623214926689_149202993_n

Nu pot încheia fără a adăuga, să însoţească frumosul, versurile lui Nichita Stănescu – „Dimineaţă marină”.

O dungă roşie-n zări se iscase
şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.

Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,
sprâncenele cristalizate de sare,
abisele.

Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,
urcând un soare neobişnuit.
Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!

Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele
cu umbrele lor melodioase.

dezordine-768x509

Sursă imagini: eduardodiezj.com