Aniversări/ Comemorări

Culorile Fridei

Fond sonor: La Llorona

Am încercat să-mi înec durerile, dar viaţa le-a învăţat să înoate. – Frida Kahlo

Nu doar fericirea este viu colorată, ci şi durerea. O feministă convinsă, o femeie liberă, nonconformistă în artă şi iubire, o pasională amantă bisexuală, o artistă incontestabilă, într-un cuvânt Frida. Arta suprarealistă a Fridei Kahlo (6 iulie 1907 – 13 iulie 1954) prezintă cel mai bine felul cum un artist reuşeşte să transforme tragedia unei vieţi în operă admirată şi recunoscută la nivel mondial.

Născută în Casa Azul (casa părinţilor), devenită azi Muzeul Frida Kahlo, în Coyoacán, Frida a afirmat mereu că ea s-a născut pe 7 iulie 1910, prin asta exprimând dorinţa ei de a considera că naşterea coincide cu data începerii Revoluţiei mexicane; viaţa ei începea, astfel, odată cu naşterea Mexicului modern.

La şase ani Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită, iar din cauza bolii piciorul drept s-a atrofiat, atrăgându-i din partea colegilor de şcoală porecla “Frida, picior de lemn”. Pe 17 septembrie 1925, autobuzul în care se afla Magdalena Carmen Frida Kahlo, de 18 ani, se izbeşte violent de un tramvai. Tânăra studentă la medicină e străpunsă de o bară de metal, şi suferă fracturi multiple de coloană vertebrală şi de picioare şi fractură de pelvis. În următorii 29 de ani, cât va mai trăi, durerea nu o va părăsi aproape deloc. În urma acestui accident, Frida Kahlo nu va mai putea avea copii (bara de metal care i-a străpuns pelvisul i-a perforat şi uterul). Urmează 32 de operaţii, trei întreruperi de sarcină, amputarea unui picior, corsete de ghips, tije metalice, toate acestea pentru o fiinţă deja suferindă fizic.

În lungile perioade de imobilizare la pat descoperă pictura, iar mama ei îi amenajează o cameră cu plafonul acoperit de o oglindă, pentru a sparge monotonia. Folosea un şevalet mic, pe care îl putea sprijini de genunchi şi picta având drept unic model disponibil propria persoană. Din cele 143 de pânze pe care le-a semnat, două treimi sunt autoportrete. Când poate părăsi patul, începe să frecventeze mediul artistic şi astfel îl cunoaşte pe celebrul pictor muralist Diego Rivera. Cei doi se căsătoresc, în ciuda diferenţei de vârstă, 28 de ani, dar urmează o căsătorie furtunoasă (în ziua de azi se numește „deschisă”) care durează până la moartea ei, în 1954. Cuplul divorţează, se recăsătoreşte, iar infidelităţile şi răzbunările se ţin lanţ. În casa lor ajung figuri importante ale vremii, de la André Breton la Troţki, pe care îl vor găzdui timp de doi ani şi cu care Frida are o aventură.

Pictoriţa nu şi-a refuzat de-a lungul vieţii nicio experienţă; cu bărbaţi, precum Troţki, sau cu femei, legături amoroase cu celebra fotografă Tina Modotti şi cu cântăreaţa mexicană Chavela Vargas; a fost considerată un simbol al modei al epocii sale, deşi ţinutele ei nu se încadrau în tendinţele acelei perioade. Însă hainele pe care le purta Frida şi care au reprezentat nota ei distinctivă erau menite să îi mascheze imperfecţiunile corpului – fustele lungi acopereau piciorul drept, mai scurt şi mai subţire decât stângul, în timp ce bluzele lejere nu lăsau să se vadă corsetele greoaie şi ţepene pe care artista le purta pentru durerile de spate.

După moartea Fridei Kahlo, în 1954, soţul acesteia a ordonat ca hainele ei să fie închise într-un depozit pentru 15 ani. Diego Rivera a murit trei ani mai târziu şi a lăsat-o ca administrator al patrimoniului Fridei Kahlo pe colecţionara de artă Dolores Olmedo (o mai veche iubire a lui Rivera, regăsită după moartea Fridei), care a refuzat însă să ofere accesul la arhiva de scrisori, haine, bijuterii şi fotografii a pictoriţei. Acestea au putut fi văzute abia în 2004, când Olmedo a murit. Potrivit Hildei Trujillo, directoarea muzeului „Frida Kahlo”, prima expoziţie a hainelor purtate de celebra pictoriţă, care a avut loc în 2007, a stârnit o adevărată frenezie, modelele fiind copiate şi expuse în magazinele din întreaga lume.

La început arta ei a intrat sub aparenţa unei naivităţi accentuate, cei mai mulţi critici de artă o încadrau în sfera suprarealismului, chiar dacă artista refuza acest lucru explicând: Nu mi-am pictat niciodată visele, am pictat propria mea realitate.

frida-kahlo-973944

Imagini de pe: fineart-china.com

Articol apărut în revista Literatura de azi