Proză scurtă

Cum să repari o poveste

– Foşnesc frunzele uscate…
– Ba nu-i adevărat! Vorbeşte toamna! N-o auzi?!
***
În parc. Pe bancă, o femeie. Lângă ea, un gând proaspăt râde şi se joacă. Femeia îl supraveghează absentă. Nici nu îşi dă seama când gingaşul gând vine lângă ea şi îi pune în braţe o poveste. Atunci când realizează şi se uită mai atentă, vede că povestea are o aripă frântă. Gândul se-ntristează, iar povestea încearcă să îşi ia zborul, dar nu reuşeşte.
– Ce pot face? Cum să te ajut?
– Trebuie să mă repari.
– Dar nu ştiu cum.
– Gândeşte-te! Îmi trebuie un final fericit.
– Nu mă pricep…
– Atunci, am să mor aici, alături de tine şi de gândul tău.
– Nu! Stai puţin…poate reuşim ceva.
Femeia pune cu mare grijă povestea în geantă, îşi ia gândul de mână şi pleacă spre casă. Ajunşi toţi în apartament, femeia încropeşte repede, într-un colţ, un coşulet curat, cu puţină iarbă, în care aşază povestea.
– Dar cum te-ai rănit?
– Am fost atacată de un stol de îndoieli.
– O, vai! Ce păcat! Îmi pare rău.
– Ei, hai! Doar nu e vina ta. Noi cunoaştem riscurile atunci când zburăm.
– O să rămâi cu noi aici până te vei face bine. În casă, unde nu e niciun risc.
– Ţi-am spus deja ce-mi trebuie…
– Da. Dar nu cred că te pot ajuta cu aşa ceva. Cel puţin, nu prea curând.
Spunând acestea, femeia deveni, din nou, uşor absentă. Gândul se uita la ea cu ochii mari şi o ruga din priviri să vină cu el la joacă.

Se aude cheia în uşa apartamentului şi aceasta se deschise uşor. Bărbatul intră timid. Vede femeia aplecată deasupra mesei. Parcă îngrijeşte ceva, sau poate prepară ceva. Nu poate să îşi dea seama. Se apropie în linişte de ea şi o sărută uşor pe păr. Surpriza femeii aproape că îl sperie.
– Dar cum…?! Am crezut că ai plecat…
– Iartă-mă că a durat atât de mult, însă le-am găsit. Uite! Eclerele tale preferate. Măcar atât să fac. Îmi pare rău că ne-am certat aseară.
– Dar… am crezut că ai plecat…
– Da. Am vrut să îţi fac o surpriză. Ţi-am lăsat bilet. Nu l-ai găsit?
Femeia se uită spre masă, acolo unde ar fi trebuit să fie biletul. În exact acel moment pe geamul larg deschis, povestea îşi lua zborul.
Sub aripile ei, aerul şoptea: „Povesteşte-mă! Povesteşte-mă! Povesteşte-mă!”

06-07.11.2016

caabac260eeaeaaca5d3ebf9ff56e739

Imagine via Pinterest