Aniversări/ Comemorări

Tuturor le place jazz-ul

Da, nu mă hazardez în afirmaţie şi am argumente pentru a o susţine.

Un stil de muzică greu de definit, jazz-ul s-a născut prin contopire, prin amestecul de genuri, în principal al muzicii africane cu muzica europeană. Este o muzică liberă, ce nu poate fi supusă unor tipare, mai ales pentru faptul că se bazează foarte mult pe improvizaţie, atât în folosirea instrumentelor cât şi a vocilor.

Jazz-ul a fost şi va rămâne un adevărat dialog între interpret şi orchestră; un joc în care participanţii nu au reguli impuse şi unde fiecare provoacă pe rând oferind tema pe care se va improviza şi continua.

De-a lungul timpului s-au conturat câteva stiluri de jazz. Se poate vorbi, astfel, de Ragtime – apărut în Missouri, o muzică scrisă în special pentru pian, puternic ritmată, dar căreia îi lipsea un element cheie al jazz-ului şi anume improvizaţia. O figură importantă a acestui gen a fost pianistul Scott Joplin. Mai târziu apărea tipul de jazz „New Orleans”, dezvoltat puternic chiar în zona oraşului al cărui nume îl purta. Această muzică aducea drept noutate o formaţie mult mai amplă şi introducea forma „hot” de interpretare, unde un instrument mai mult „vorbea” decât suna. Buddy Bolden este considerat primul muzician care ar fi creat vreodată muzică de jazz. I-au urmat, foarte rapid, stiluri precum: Dixieland, căruia îi aparţine şi marele Louis Armstrong, nume ce avea să contribuie în mod decisiv la dezvoltarea jazz-ului, apoi „Chicago”, „Swing”, „Bebop”, „Cool jazz”, „Hard Bop”, „Modal Jazz”, „Free jazz”, „Groove Jazz”„Acid Jazz” sau „Nu-Jazz” , iar genurile noi continuă să apară şi să evolueze. În cel puţin unul din aceste feluri de jazz fiecare cred că va găsi măcar o piesă care să-l încânte.

jazz-e1461615033735

Nume precum  Billie Holiday, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughan, Count Basie, Thelonius Monk, Miles Davis, John Coltrane şi mulţi, foarte mulţi alţii, au dus jazz-ul pe culmi nebănuite nici de cei mai pasionaţi ascultători ai muzicii. Sunt foarte cunoscute şi cazurile în care artişti renumiţi cu pregătire în alte genuri de muzică, inclusiv clasică, au cochetat  sau chiar au îmbrăţişat definitiv genul jazz.

Toate acestea pentru că jazz-ul este sinonim cu libertatea, cu lipsa îngrădirilor, cu exprimarea după cum simţi, nu după cum e scris „la carte”. Jazz-ul este tipul de muzică în care nu contează faptul că cei adunaţi pe scenă vorbesc limbi diferite; în acele momente ei îşi vor improviza propriul lor limbaj şi vor crea ceva comun.

În noiembrie 2011, UNESCO a declarat ziua de 30 aprilie drept Ziua Internaţonală a Jazz-ului, recunoscând astfel caracterul universal al acestui gen şi calitatea sa de a reprezenta stiluri adunate din toate colţurile lumii.

În încheiere vă recomand să luaţi o pauză de cinci minute (Take Five) şi să vă delectaţi cu puţin jazz.

Imagini de pe goldays.ro

Articol apărut în revista Literatura de azi