Aniversări/ Comemorări

O mie şi una de note… muzicale

În partiturile lui Rimski-Korsakov nu există nici cea mai mică îndoială cu privire la tabloul meteorologic pe care muzica este menită să îl transmită. Când afară e viscol, fulgii parcă dansează şi sar în faţa ferestrei şi viorile nu se mai aud când soarele se înalţă pe bolta cerului, toate instrumentele strălucesc împreună cu el aproape la fiecare măsură; când este vorba de apă, valurile unduiesc şi dansează prin orchestră şi acest efect nu este obţinut prin mijlocul relativ ieftin al unui glissando pe harpă. Sunetul este rece şi sticlos atunci când descrie o noapte geroasă şi calmă de iarnă, cu cerul spuzit de stele. A fost un mare maestru al picturii cu sunetul orchestral şi încă mai avem ce învăţa de la el. –Serghei Rahmaninov

O mie şi una de nopţi dacă aş asculta suita simfonică Şeherazada, de Nikolai Rimski-Korsakov, tot nu m-aş plicitisi. Sunetul suav de început al viorii, ar însoţi de fiecare dată un alt vis. Combinaţia cu arpegiile unei harpe nu te poate duce cu gândul  decât la poveşti cu prinţi, prinţese, sultani  şi piraţi, iar alăturarea suflătorilor de alamă cu a lor intensitate completează tabloul spaţiilor exotice, orientale.

Provenit dintr-o familie de bază, cu tradiţii vechi în marina militară, Rimski Korsakov (18 martie 1844 – 21 iunie 1908), era destinat unei cariere militare, devenind astfel ofiţer de marină. Dar adevărata sa vocaţie era muzica, a cărei cultură teoretică s-a străduit să o completeze singur, puternic inspirat de legendele şi melodiile populare ruseşti şi chiar orientale care l-au făcut să dea la iveală un mare număr de lucrări în care remarcăm bogăţia melodică şi excepţionalul  talent de orchestrator.

În toamna anului 1859 începe să ia lecții de pian de la Théodore Camille, unde îl cunoaște pe pianistul Balakirevși pe Cui. Susţinut de mentor și de prietenii săi începe să compună prima lui simfonie, iar în anul 1880, Rimski-Korsakov compune muzica de operă pentru piesa de teatru Fulgi de zăpadă scrisă de Alexandr Nikolaievici Ostrovski. Compozitorul devine în anul 1871 profesor la Conservatorul din Sankt Petersburg și, la sfârșitul aceluiași an, se va căsători cu Nadejda Purgold, care era la fel compozitoare și o pianistă excelentă. Între anii 1874 – 1881 este directorul Școlii de Muzică Freis, fiind în același timp pedagog și dirijor. Membru şi lider al Grupului celor cinci (alături de Balakirev, Cui, Musorgski și Borodin), este privit drept compozitorul care, mergând pe drumul deschis de Glinka, a dezvoltat şi consolidat opera naţională clasică rusă. Creaţia sa cuprinde 15 opere, trei simfonii, muzică concertantă, muzică de cameră şi numeroase piese vocale (circa 80 de romanţe, culegeri de cântece populare ruse pentru voce şi pian, coruri). În 1906 termină Cronica vieţii mele muzicale, începută în 1876, care  reprezintă un eveniment important în literatura memorialistică muzicală mondială.

Lasând în urma sa o muzică ce iese în evidenţă prin virtuozitate şi prin strălucirea coloritului orchestral, prin tehnicile de contopire a melodiilor occidentale cu cântecele populare ruseşti, Rimski – Korsakov a reuşit întruchiparea obiectivă a realităţii care se împleteşte cu imagini fantastice, iar filonul epic şi cel istoric se întrepătrund cu feeria şi lirismul, alegoria învăluie satira demascatoare.

Articol apărut în revista Literatura de azi.