Poezie

Amalgam

Doar umbra unui sunet de saxofon se aşază pe ideea de linişte.
Să urmăreşti cum creşte timpul şi se micşorează viitorul, asta pierdere de echilibru.
Donez alb de negru, contra coarde de chitară folosite şi aplaudate.
Nu mai am ancoră, iar deriva s-a proptit într-o margine de orizont.
După ce se termină vacanţa, poate să înceapă primăvara.

Imagine de pe: Saatchi Art

Reclame

Un gând despre „Amalgam

Comentariile sunt închise.