Poezie

Omul absolut

Toamna nu începe cu prima frunză care pică, Aşa cum iarna nu se pune la primul fulg îngheţat, Primăvara se sfârşeşte sigur cu primul mugur care plânge, Iar vara se isprăveşte când soarele nu mai zâmbeşte. Cerul nu se-arată de la răsărit, aşa cum nu se termină la orizont.  Astea toate sunt clare precum Facerea;… Citește în continuare Omul absolut

Momente

Momentul 80 (Momentul anotimpurilor)

În fiecare anotimp, cerul face oamenilor câte un cadou. Primăvara, cade viaţă din cer şi întinereşte tot ce atinge. Vara, pică din cer fericirea, cea care învaţă oamenii să râdă. Toamna, din cer aterizeză forţat soarele. Acesta se sparge în milioane de frunze galbene, printre care oamenii mai caută, încă, fărâme de zâmbete. Iarna, cerul… Citește în continuare Momentul 80 (Momentul anotimpurilor)

Proză scurtă şi foarte scurtă

Cum se naşte un cuvânt – fragment 3

Dacă am vrea să fim corecţi până la capăt, atunci nicio scriere nu ar trebui să fie semnată. În cazul meu, consider că nu eu scriu. Scrie cerul care-şi schimbă faţa, râsul, povestea sau culoarea în fiecare moment. Scrie pomul pe care tu consideri că îl creşti şi îl admiri, dar care e, de fapt,… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt – fragment 3

Poezie

Nu ştiu ce şi cum

Cum vine ce nu apare Și cum crește ce se naște? Cum se face ce se vrea Și cum plouă ce-a-nnorat? Cum e sus ce talpă n-are, Cum te cred și ce mă vezi? Cum să plec ce n-a venit Și cum zbori ce n-ai gândit?   Imagine via Pinterest

Proză scurtă şi foarte scurtă

Cum se naşte un cuvânt – fragment 2

Tânjesc după acea carte plină de cuvintele care îmi vor scoate la iveală toţi mugurii şi-mi vor scutura toate florile; acele vorbe care să-mi înverzească frunzele, chiar dacă apoi le usucă şi le pică. Mi-e dor de soarele care nu intră în casă fără să fie invitat şi încălzeşte chiar dacă-l ţin afară, în frig;… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt – fragment 2

Proză scurtă şi foarte scurtă

Cum se naşte un cuvânt – fragment 1

Plutesc prin ploaie; prin acest lichid amniotic în care niciun univers nu îşi aminteşte cum s-a născut, nu admite că există şi refuză să creadă că va evolua. Spiritele se topesc, se contopesc, se combină şi se iubesc până când mintea deschide larg ochii şi întreabă: De ce plâng? Astfel s-au hrănit primele bucăţi de… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt – fragment 1