Poezie

Omul absolut

Toamna nu începe cu prima frunză care pică, Aşa cum iarna nu se pune la primul fulg îngheţat, Primăvara se sfârşeşte sigur cu primul mugur care plânge, Iar vara se isprăveşte când soarele nu mai zâmbeşte. Cerul nu se-arată de la răsărit, aşa cum nu se termină la orizont.  Astea toate sunt clare precum Facerea;… Citește în continuare Omul absolut

Poezie

Nu ştiu ce şi cum

Cum vine ce nu apare Și cum crește ce se naște? Cum se face ce se vrea Și cum plouă ce-a-nnorat? Cum e sus ce talpă n-are, Cum te cred și ce mă vezi? Cum să plec ce n-a venit Și cum zbori ce n-ai gândit?   Imagine via Pinterest

Poezie

Timpuriu

Şi-atunci am privit verdele atât de insistent, Încât i-a fost ruşine şi a înflorit. A tras repede deasupra-i un cer Pătat, încă, de pământ, aburos şi-nlăcrimat. I-am dat litere să-şi prindă-n ramuri Şi-am plecat să storc noaptea de lumină Şi să mă clătesc pe ochi cu liniştea.   Imagine de pe: wallpapers.99px.ru

Poezie

Cale

Astăzi, Soarele m-a strigat afară cu o voce gri. I-am spus că nu îmi place tonul lui și Să mai umble la nuanțe. Păi, cum ar fi, dacă-ntr-o zi, Marea s-ar decide să mă blesteme roșu, Piatra să plângă perle, Iar tu să îmi spui alb în față Că mă iubești negru? Aș face recurs… Citește în continuare Cale

Poezie

Deochi

Blestemul ochilor ce nu îmbătrânesc, Dar privesc cum se-ofileşte floarea neruptă. Ah, voi, ochilor, m-aţi lăsat fără mâini, fără picioare! Mi-aţi dat voce, dar mi-aţi închis gura. Născuţi din întuneric, îndrăgostiţi de lumină –  Cuplu de-amorezi eterni, Îşi vor intimitatea, dorindu-se-admiraţi. Imagine de pe: favim.com

Poezie

Amalgam

Doar umbra unui sunet de saxofon se aşază pe ideea de linişte. Să urmăreşti cum creşte timpul şi se micşorează viitorul, asta pierdere de echilibru. Donez alb de negru, contra coarde de chitară folosite şi aplaudate. Nu mai am ancoră, iar deriva s-a proptit într-o margine de orizont. După ce se termină vacanţa, poate să… Citește în continuare Amalgam

Poezie

Clacă

Să ţii Soarele legat în grajd Şi să ari cu razele-i pământul. Să alegi apoi, în târne diferite, Picurii de ploaie, de fulgii topiţi. Când o fi la numărat, să dai drumul câinilor  La vale, să-ţi alerge timpul înapoi, la deal. Dacă au secunde printre colţi, Vremea e să ceri o viaţă nouă. Imagine de… Citește în continuare Clacă

Poezie

Ţările calde

Se schimbă, iarăşi, timpul cu-anotimpul. Vine un a de după d, pleacă un u de lângă n, Răsare-o rădăcină dintr-un mugur Şi un albastru dintr-un foc. Se sparge ceasul în secunde  Şi cerul în momente dulci. -Iubire, de ce tremuri, când Soarele-i mai rece decât tine?! Imagine via Pinterest

Poezie

Când ninge cald

Să ningă! Să ningă atât de mult încât să pot face Bulgări atât de mari şi atât de uşori Încât să nimeresc cu ei poarta raiului. La un moment dat va ieşi cineva să întrebe: -Ce vrei? -Înapoi acolo unde totul se topeşte; Mai ales amintirea. Imagine de pe: iStock

Poezie

Ultima comoară

Cine a zis că timpul zboară Liber și nestingherit?! Acesta e, în fapt, doar un pirat Ce-ngroapă comori în adâncuri. Găsești la el nelimitate Zâmbete-mbrăcate în păcate Și priviri cu-aromă de ispită. Le mută din minte în inimă, Până când aceasta din urmă Rămâne paznic. Pe loc. Imagine de pe: The Conversation

Poezie

Punct şi de la capăt

Uneori, Mă supăr atât de tare pe Luna care mă priveşte de sus, Încât îmi vine să îi dau cu praf de nori în ochi. Parcă văd steluţele sclipind uimite, Condamnându-mă toate: Să-ţi crească ideile atât de înalte, Încât să nu le mai poţi atinge capătul! Imagine de pe: VideoBlocks

Poezie

Visul plin de viață

Pe marginea Vieții curgătoare Îmi privesc gleznele îngropate în petale de cireș. De dor, le înfășor în panglici roșii Pline de cuvinte cununate. Unul de la mine, altul de la tine. Unul ce te leagă, altul ce dezleagă. Căutând izvorul acestor legăminte, Descopăr că deasupra mea plutește viitorul. Imagine de pe: cherryblossomwatch.com

Poezie

Foame de tine

Inima mea, când simte mirosul tău Începe să latre de foame. Ochilor mei li s-a aruncat în față O halcă îmbibată în gândul tău și Acum au turbat. Doar numele tău vrea să se sinucidă Pe căile ferate Abandonate. Imagine de pe: whyou – DeviantArt

Poezie

La Palat

Fiecare casă ar trebui Să fie dotată cu o cameră specială În care, ziua, să se odihnească Luna, Iar noaptea să doarmă Soarele. În această încăpere nu va fi plasat  Decât un pat matrimonial Cu lenjerie din puf de ceață Care să-și schimbe culoarea Odată cu anotimpul. Acolo se vor naște speranțele. Imagine de pe: 2bmagazineindia.com

Poezie

Gol de toamnă

O ultimă bucată dintr-o zi A rămas agăţată în braţele întinse Ale soldaţilor golaşi care cedează Ultimele arme sub forma frunzelor uscate, Pentru o pace inutilă şi inoportună. Oricum vine iarna şi toate bunele intenţii Vor îngheţa pe ţeava razelor de soare. Cerul e invidios pe hainele cele noi ale pâmăntului, Aşa că plânge în… Citește în continuare Gol de toamnă

Poezie

Timpuri necuvântătoare

Gândesc în sunete-asemănătoare Cu acelea pe care le scoate timpul când Înțelege că vorbesc pe limba lui cea mare. Pe cea mică a pierdut-o într-o Imagine de-apus roșcat. Miroase a iarnă violet, cu iz de vară În cojoc, tăvălită-n vie astă toamnă. -Sunt acră domnule și prea înaltă; Am să mai pic atunci când o… Citește în continuare Timpuri necuvântătoare

Poezie

Tablou

Fetiță Fetița femeie Femeia fetiță Femeie Fetița și-a dorit femeia Femeia a visat fetița Când s-au întâlnit Nu s-au iubit Apoi s-au înlocuit Până când moartea le va despărți Imagine de pe: WordPress.com