Poezie

Gol de toamnă

O ultimă bucată dintr-o zi A rămas agăţată în braţele întinse Ale soldaţilor golaşi care cedează Ultimele arme sub forma frunzelor uscate, Pentru o pace inutilă şi inoportună. Oricum vine iarna şi toate bunele intenţii Vor îngheţa pe ţeava razelor de soare. Cerul e invidios pe hainele cele noi ale pâmăntului, Aşa că plânge în… Citește în continuare Gol de toamnă

Poezie

Timpuri necuvântătoare

Gândesc în sunete-asemănătoare Cu acelea pe care le scoate timpul când Înțelege că vorbesc pe limba lui cea mare. Pe cea mică a pierdut-o într-o Imagine de-apus roșcat. Miroase a iarnă violet, cu iz de vară În cojoc, tăvălită-n vie astă toamnă. -Sunt acră domnule și prea înaltă; Am să mai pic atunci când o… Citește în continuare Timpuri necuvântătoare

Poezie

Tablou

Fetiță Fetița femeie Femeia fetiță Femeie Fetița și-a dorit femeia Femeia a visat fetița Când s-au întâlnit Nu s-au iubit Apoi s-au înlocuit Până când moartea le va despărți Imagine de pe: WordPress.com

Poezie

751

În realitatea ce poartă un număr pe care nu-l reţin niciodată, Frunzele pleacă în ţările calde, Păsările rămân să ţină de urât copacilor, Iarba leagă vântul de pământ Şi Soarele sărută Luna de trei ori pe zi. Tot acolo, zeii aduc ofrande oamenilor, Norii sunt materie primă pentru saltele, Zăpada pică vara şi are gust… Citește în continuare 751

Momente

Momentul 53 (Momentul de cafea)

Îl vezi iarna cum o îmbrățișează ca pe o iubită. Șoapte precum aburii se schimbă între buzele lor. Îl urmărești primăvara cum culege petale de flori de pe fața ei. Zâmbește adulmecând-o. Îl admiri vara, văzând cum o adoră încinsă și întinsă pe nisip. Îl vezi toamna cum o ascultă bolborosind în bătaia vântului. Și… Citește în continuare Momentul 53 (Momentul de cafea)

Poezie

Praf în ochi

Am să înalț castele Din nisipul adevărului Și-am să încui în ele Toți mincinoșii lumii. Am să asmut apoi Vântul pe ei Și-am să mă uit cum Le intră adevăru-n ochi, Iar lacrimile lor Îmi cimentează casa. Imagine de pe: Gizmodo

Poezie

Phoenix

Cu ochiul meu cel negru Chem ochiul tău albastru și virgin. Te strig clipind, dar tu Îl vezi doar când se-nchide. Toată lumina se îneacă în privirea mea, Iar ție îți este teamă, Căci zborul nu te-ajută Să-ți vezi iar visul alb pătat acum de ceară. Cu o aripă îți acoperi ochii Și cu cealaltă… Citește în continuare Phoenix

Poezie

Nectar

Când îmi vei spune că ai auzit Pașii frunzelor prin iarbă, Atunci am să te cred c-ai ascultat Povestea strugurilor ce-au picat Din tava zeilor la noi în cană.  Îți va urla în suflet toamna, Iar tu vei râde-atât de tare Încât te vor închide într-o cramă, Până când frunza va urca din nou în… Citește în continuare Nectar

Poezie

Circuitul amintirii în natură

Ce ar putea avea în comun Primul om ajuns pe Pământ Și ultimul rătăcit pe aici? Poate vor admira aceeași nuanță De cer pătat de apa numită nori. Sau, poate, peste ultimul va ploua Apa cu care primul și-a spălat fața. Un lucru e sigur – Amândoi vor simți acel gust Dulce-amărui numit Viață. Imagine… Citește în continuare Circuitul amintirii în natură

Poezie

Valuri

Cu fiecare val, marea construiește Castele în care să păstreze Vara prizonieră. Cu fiecare țipăt, pescărușii gonesc Toamna, încercând să țină Vara prizonieră. Cu fiecare privire, omul creează Amintiri, fără să știe că este Prizonierul verii. Imagine de pe: iStock