Momente

Momentul 53 (Momentul de cafea)

Îl vezi iarna cum o îmbrățișează ca pe o iubită. Șoapte precum aburii se schimbă între buzele lor. Îl urmărești primăvara cum culege petale de flori de pe fața ei. Zâmbește adulmecând-o. Îl admiri vara, văzând cum o adoră încinsă și întinsă pe nisip. Îl vezi toamna cum o ascultă bolborosind în bătaia vântului. Și… Citește în continuare Momentul 53 (Momentul de cafea)

Poezie

Praf în ochi

Am să înalț castele Din nisipul adevărului Și-am să încui în ele Toți mincinoșii lumii. Am să asmut apoi Vântul pe ei Și-am să mă uit cum Le intră adevăru-n ochi, Iar lacrimile lor Îmi cimentează casa. Imagine de pe: Gizmodo

Poezie

Phoenix

Cu ochiul meu cel negru Chem ochiul tău albastru și virgin. Te strig clipind, dar tu Îl vezi doar când se-nchide. Toată lumina se îneacă în privirea mea, Iar ție îți este teamă, Căci zborul nu te-ajută Să-ți vezi iar visul alb pătat acum de ceară. Cu o aripă îți acoperi ochii Și cu cealaltă… Citește în continuare Phoenix

Poezie

Nectar

Când îmi vei spune că ai auzit Pașii frunzelor prin iarbă, Atunci am să te cred c-ai ascultat Povestea strugurilor ce-au picat Din tava zeilor la noi în cană.  Îți va urla în suflet toamna, Iar tu vei râde-atât de tare Încât te vor închide într-o cramă, Până când frunza va urca din nou în… Citește în continuare Nectar

Poezie

Circuitul amintirii în natură

Ce ar putea avea în comun Primul om ajuns pe Pământ Și ultimul rătăcit pe aici? Poate vor admira aceeași nuanță De cer pătat de apa numită nori. Sau, poate, peste ultimul va ploua Apa cu care primul și-a spălat fața. Un lucru e sigur – Amândoi vor simți acel gust Dulce-amărui numit Viață. Imagine… Citește în continuare Circuitul amintirii în natură

Poezie

Valuri

Cu fiecare val, marea construiește Castele în care să păstreze Vara prizonieră. Cu fiecare țipăt, pescărușii gonesc Toamna, încercând să țină Vara prizonieră. Cu fiecare privire, omul creează Amintiri, fără să știe că este Prizonierul verii. Imagine de pe: iStock

Poezie

Picătură

Nisipul din apă face Horă în jurul meu La fiecare pas. Scoicile vesele mă declară Regină peste o picătură Din mare. Am vrut să o prind, Să o pun deoparte Și să mă laud cu ea, Dar am pierdut-o deja. Imagine: Maria Morariu 

Poezie

Marea nebună

Au zis că e nebună, Așa cum se certa cu vântul Și mângâia fiecare val; Așa cum se-ntrecea cu pescărușii Pentru fiecare perlă Și cum strângea la piept nisipul; Așa cum se-mbrăca în alge Și cum ștergea norii cu zâmbete. Dar ea tot ce făcea Iubea. Imagine de pe: youtube

Proză scurtă

De-a zborul

Bătrânul închise ochii şi încercă să se bucure de razele soarelui. Acest soare din miez de septembrie era preferatul lui. Se cunoşteau prea bine, de atâţia ani, şi mereu se bucurau când se întâlneau. Toată vara bătrânul se pregătea pentru această întâlnire, cea cu Soarele Roşu, soarele de toamnă. Dacă i-ai fi urmărit, ai fi… Citește în continuare De-a zborul

Proză scurtă

Meteosensibilitate

Marea se pregătește de furtună. Încearcă să-și adune valurile și să le ducă la adăpost, dar ele fug râzând spre mal. Degeaba la strigă ea furioasă, acestea vor să vadă spectacolul. Cum „ce spectacol”? Nu v-am spus? Pe plajă, o echipă de copii au provocat pescărușii la un meci de fotbal cu o minge de… Citește în continuare Meteosensibilitate