Poezie

Ultima comoară

Cine a zis că timpul zboară Liber și nestingherit?! Acesta e, în fapt, doar un pirat Ce-ngroapă comori în adâncuri. Găsești la el nelimitate Zâmbete-mbrăcate în păcate Și priviri cu-aromă de ispită. Le mută din minte în inimă, Până când aceasta din urmă Rămâne paznic. Pe loc. Imagine de pe: The Conversation

Proză scurtă

Surse de căldură

Dintr-o maşină cu braţ lung de culoarea portocalelor, Spiritul Crăciunului, îmbrăcat în salopetă şi cu o cască de protecţie pe cap, împodobea un brad cu beculeţe. Câteva steluţe curioase se lăsaseră prea jos şi rămăseseră agăţate de stâlpii de lumină. Exact atunci, în piaţă, intră un camion plin de îngeri din beteală. Erau norocoşii care… Citește în continuare Surse de căldură

Proză scurtă

Fapte

Faptul 1 I-au spus întâi că e ciudat. – De ce ai ochii atât de albaştri? – Ce jocuri cunoşti? – Cum adică nu ştii să te joci?! – De ce te îmbraci doar în alb? – Unde sunt părinţii tăi? – Cum adică te privesc de sus? De unde de sus? – La poliţie… Citește în continuare Fapte

Poezie

Punct şi de la capăt

Uneori, Mă supăr atât de tare pe Luna care mă priveşte de sus, Încât îmi vine să îi dau cu praf de nori în ochi. Parcă văd steluţele sclipind uimite, Condamnându-mă toate: Să-ţi crească ideile atât de înalte, Încât să nu le mai poţi atinge capătul! Imagine de pe: VideoBlocks

Poezie

Visul plin de viață

Pe marginea Vieții curgătoare Îmi privesc gleznele îngropate în petale de cireș. De dor, le înfășor în panglici roșii Pline de cuvinte cununate. Unul de la mine, altul de la tine. Unul ce te leagă, altul ce dezleagă. Căutând izvorul acestor legăminte, Descopăr că deasupra mea plutește viitorul. Imagine de pe: cherryblossomwatch.com

Poezie

Foame de tine

Inima mea, când simte mirosul tău Începe să latre de foame. Ochilor mei li s-a aruncat în față O halcă îmbibată în gândul tău și Acum au turbat. Doar numele tău vrea să se sinucidă Pe căile ferate Abandonate. Imagine de pe: whyou – DeviantArt

Poezie

La Palat

Fiecare casă ar trebui Să fie dotată cu o cameră specială În care, ziua, să se odihnească Luna, Iar noaptea să doarmă Soarele. În această încăpere nu va fi plasat  Decât un pat matrimonial Cu lenjerie din puf de ceață Care să-și schimbe culoarea Odată cu anotimpul. Acolo se vor naște speranțele. Imagine de pe: 2bmagazineindia.com

Proză scurtă

Cuminte foc

Ea era cuminte, dar coapsele ei, întinse leneș peste pătură, făceau cuvintele ploii să se sinucidă, zdrobindu-se de sticla geamului. Soarele, pitit acum timid după un nor, încă își amintea cum, în urmă cu doar câteva săptămâni, făceau întrecere – care dintre ei poate aprinde mai repede și mai tare un suflet. La final de… Citește în continuare Cuminte foc