Poezie

Cultură

Mie nu mi-au picat niciodată cuvintele din cer. Am fost nevoită să plantez litere, Să le îngrijesc, să le plivesc, Să le păstrez pe cele mai curate, Să le admir cum cresc în soare,  Să-mi fac griji când a venit furtuna peste ele… La toamnă le voi culege și le voi lega în cuvinte, Dar… Citește în continuare Cultură

Fără categorie · Poezie

Anotimpurile

Printr-o gaură în timp, Văd o toamnă rece, Acoperind un gând înfierbântat. O să-i aducă echilibru, Crede ea, Dar nu vede că-l ucide, Tocmai pentru că nu îl omite. * Toamna lucrează în slujba iernii; Îndeamnă oamenii să-şi pună Gândurile la păstrare Pentru vara următoare. Care mai rezistă. * Uscături de natură Urcă spre Raiul… Citește în continuare Anotimpurile

Poezie

Poveste

Văzduhul rostogolit naște nori Ce au drept țel să plângă pământul Și tot ce îl acoperă. Apa adunată plutește și vuiește În fața unei foste iubiri Pline acum de pete gri. Se târăște ceea ce odată zbura, Tușește ceea ce odată râdea, Urlă ceea ce odată povestea. Ce-am iubit nu moare odată cu noi. Imagine… Citește în continuare Poveste

Poezie

Din când în când

A fost odată ca niciodată, O zi în care nu am fost. Noaptea a rupt bucată din ea Și m-a dăruit primei zile. „Arată-i și va afla! Cu mine doar va uita.” Când am realizat că sunt, Am uitat că nu am fost. Imagine de pe: PeachyPost.COM

Poezie

De vis

Am avut un vis, aseară, Din care întunericul a mușcat Cu dinții lui de lapte. Ochii îi jucau pe boltă precum stelele, Iar în plete i-au rămas culori onirice. Sătul, mi-a spus că visez bizar Și că ar trebui să îmi condimentez realitatea. Imagine de pe: SLR Lounge

Proză scurtă

Noapte de vară

Barul e aproape gol. Într-un colţ întunecat, Noaptea de Vară, îmbrăcată în micuţa ei rochiţă neagră plină de sclipici şi greieri, plânge-ntr-un pahar. Se vede întâi o rază, apoi, în mod inevitabil, pe uşă intră Soarele. Puţinele priviri goale din cârciumă se îndreaptă spre el, dar asta nu-l impresionează. E obişnuit; toate îl adoră. O… Citește în continuare Noapte de vară

Poezie

Minune

Umblu printre umblători, Cresc printre crescători, Mă usuc plină de muguri Și renasc la foc mocnit. Privesc pământul și văd cerul Care-mi promite ploaie de minuni Peste Omul-căldaredesânge. Imagine de pe: martinxxfire – DeviantArt

Poezie

Cu ochii

Mă-ncearcă o lene albastră, ruptă din lumina galbenă Ce picură din invidia intens de verde a lui Van Gogh. Câmpul alb al amintirii îmi cere tribut o floare Pe care nu ştie sigur cum să o coloreze, Aşa că înghite pe întuneric toate tonurile.  Mă scapă, astfel, de nuanţele nedefinite Şi de cuvintele nedesluşite. Imagine… Citește în continuare Cu ochii

Poezie

Om

M-am hotărât să îmi schimb regnul, Să fiu, de mâine, parte din regnul mineral. O piatră unicat, pierdută pe o plajă… Pe cine mint?! La bafta mea, aș fi nisip. Sau poate, un cristal neșlefuit Ascuns prin peșteri sau prin mine. Pe cine mint?! La bafta mea, aș fi doar praf. Știu! Aleg regnul vegetal.… Citește în continuare Om