Haiku 96
Stelele-roua Din grădina cerului Vise desculțe Imagine; Pinterest
Stelele-roua Din grădina cerului Vise desculțe Imagine; Pinterest
Ospăț narcisist Orgolii pisate în Oglindă spartă imagine: Pinterest
În prag de frig vă las bilet: „Plecată în căutarea zilelor clepsidră ce nu se mai întorc.” Imagine: Pinterest
Toamna- poveste Cu frunze-ngălbenite Arse de brumă
O privea și tot ce îi venea în minte era – Festivalul Primăverii. Văzând pielea ei, cireșii izbucneau în hohote de flori. Din tălpile ei se năștea speranța, iar zeii îi copiau mișcarea coapselor. Dacă vreodată această lume a avut mai multe ceruri, ele erau prizoniere în ochii ei, ochi păziți de nopțile încâlcite-n păru-i.… Citește în continuare Momentul 84
Mătură gunoiul din calea noastră și de tomberon îi atârnă trei jucării de pluș, vesel colorate, dar care încă dorm.
Tocmai am pierdut sămânța din care ar fi încolțit lăstarul ce ar fi devenit un copăcel bătut de vânt și care s-ar fi frânt în primul an de viață, dar din care ar fi pornit o ramură ce s-ar fi transformat într-un tânăr copac ce ar fi devenit mai puternic cu fiecare rază de soare… Citește în continuare Colţ
Nu găsesc nimic mai erotic decât o noapte luminată de o ceață densă. Parcă toată lumea a ieșit la țigara de după. Imagine de pe: Misty Night
Ultimul umblet Al viselor depuse Catafalcul gol imagne de pe: Mindscapes
M-am trezit când mi-am dat seama Că mă strânge dimineața. În ușa casei creștea o viață nouă; Una impunătoare, Una asupritoare, Invizibilă, dar imposibil de ignorat. Nu puteam s-o ocolesc, N-aveam cum s-o părăsesc; Trebuia să intru prin ea Cu toată forța; Să-mi croiesc drum spre apus Sau spre apoi, Oricare ar fi fost mai… Citește în continuare Hăitaş
Când e nor afară toate cuvintele stau pe lângă mine. Uşor apatice, pe jumătate adormite, rugându-se de mine să fac un puzzle cu ele. Au uitat că toată vara au căutat cele mai bronzate buze şi cele mai bune unde ale soarelui. N-au dat deloc pe acasă şi nici nu au scris. Acum se bagă… Citește în continuare Imn
Oare copacul se simte trădat Când frunzele îl părăsesc? Se consideră, oare, copacul mamă Când înmugurește? Plânge el Când zăpada sau pământul I-ngroapă copiii, fructul? Nu știu, dar sigur l-am auzit cum râde, Toată vara, Simțindu-se nemuritor, Ca Soarele.
Verde răsturnat Cunună de albastru Copite negre Imagine: Art Ranked Discovery Engine
Abia aștept să plec din stația asta În care totul întârzie. A fost unul, mai devreme, Dar l-am pierdut. Următorul, zice lumea, Că a făcut deja pană. Înlocuitorul nici nu a fost aprobat În planul de cheltuieli. Mai e lume aici, Dar eu aștept singură. Unii râd, alții tac. Abia aștept să plec din stația… Citește în continuare Stare (pe loc)
Mă împiedic des. „Uită-te pe unde mergi!”, îmi strigă lumea. „Dar asta fac!”, le spun surprinsă, privind atent la cer. Imagine: kisspng.com
Taina unui copac nu stă într-o frunză, Așa cum nici adevărul nu stă într-un cuvânt. Trecutul nu a început ieri, Și viitorul nu se termină mâine. Doar speranța caută Un singur loc unde să moară: În prezent. Imagine: Redbubble
Câteva luni privim în interior, apoi, într-o zi, deschidem ochii spre exterior. Din acel moment nu ne mai putem întoarce privirea. Nu mai vedem interiorul, ne afectează doar exteriorul. Devenim, dacă vreți, un Schrodinger cu pisică la purtător. Ne purtăm sinele cu noi peste tot, dar nu știm dacă el, acolo înăuntru, mai trăiește sau… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt-fragment 4
Ceai de lumină Toată liniștea într-o Formă lichidă Foto: Maria Morariu
Singurătatea Lăsată moștenire Miliardelor Iamgine de pe Pixels
Compozitorul: Curcubeu deschis peste Un pian alb-negru Imagine de pe stocksy.com