Momente

Momentul 74 (Moment cu Cer)

Întreba fiecare om: – Da’ tu de unde eşti? Nici măcar tăcerea nu îi răspundea. – N-auzi, mamă, de unde vii? Oamenii treceau în grabă şi cu capul plecat. – Hai, şezi oleacă aici, lângă mine. Răspunsurile erau aproape standard: „Mă grăbesc!”, „M-aşteaptă…”, „Sunt cu grupul.” Părintele aprindea o lumănare. O urmărea. S-a dus apoi… Citește în continuare Momentul 74 (Moment cu Cer)

Proză scurtă şi foarte scurtă

Plagiat

Un roman s-a îndrăgostit de o nuvelă. – Draga mea, am senzaţia că te cunosc de-o viaţă. Într-un timp foarte scurt ai devenit parte din mine. Te-am aşteptat sute de pagini, să apari. Câte cuvinte irosite şi câte litere am plâns în blestemata-mi singurătate! Ba, la un moment dat, chiar şi gândul sinuciderii mi-a dat… Citește în continuare Plagiat

Momente

Momentul 73 (Moment cu/în/despre Timp)

Stând de vorbă azi cu o prietenă tare dragă mie („nu spui ţine…persoană însemnată”  ), ajungem să discutăm, inclusiv, subiectul „schimbarea orei”, ora de vară şi faptul că în curând s-ar putea renunţa la acest gen de modificare de-a lungul anului. Pentru a crea un context, vreau să vă spun că, de copil, mie această schimbare… Citește în continuare Momentul 73 (Moment cu/în/despre Timp)

Haiku · Momente

Haiku 79

Cortină de pietre peste teatrul primăverii. Actor principal: un soare lipsit de emoţii. Sentimente de gheaţă pornesc dinspre sala arhi-goală. Doar scaunele plâng de greutatea lipsei de iubire. Ultimele trei păsări construiesc un cuib capitonat cu propriile triluri. Oul de piatră Viaţă născută oarbă Fără anotimp Imagine de pe: pescasolutions.com

Poezie

Timpuriu

Şi-atunci am privit verdele atât de insistent, Încât i-a fost ruşine şi a înflorit. A tras repede deasupra-i un cer Pătat, încă, de pământ, aburos şi-nlăcrimat. I-am dat litere să-şi prindă-n ramuri Şi-am plecat să storc noaptea de lumină Şi să mă clătesc pe ochi cu liniştea.   Imagine de pe: wallpapers.99px.ru