Poezie

Nu ştiu ce şi cum

Cum vine ce nu apare Și cum crește ce se naște? Cum se face ce se vrea Și cum plouă ce-a-nnorat? Cum e sus ce talpă n-are, Cum te cred și ce mă vezi? Cum să plec ce n-a venit Și cum zbori ce n-ai gândit?   Imagine via Pinterest

Proză scurtă şi foarte scurtă

Cum se naşte un cuvânt – fragment 2

Tânjesc după acea carte plină de cuvintele care îmi vor scoate la iveală toţi mugurii şi-mi vor scutura toate florile; acele vorbe care să-mi înverzească frunzele, chiar dacă apoi le usucă şi le pică. Mi-e dor de soarele care nu intră în casă fără să fie invitat şi încălzeşte chiar dacă-l ţin afară, în frig;… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt – fragment 2

Proză scurtă şi foarte scurtă

Cum se naşte un cuvânt – fragment 1

Plutesc prin ploaie; prin acest lichid amniotic în care niciun univers nu îşi aminteşte cum s-a născut, nu admite că există şi refuză să creadă că va evolua. Spiritele se topesc, se contopesc, se combină şi se iubesc până când mintea deschide larg ochii şi întreabă: De ce plâng? Astfel s-au hrănit primele bucăţi de… Citește în continuare Cum se naşte un cuvânt – fragment 1

Momente

Momentul 74 (Moment cu Cer)

Întreba fiecare om: – Da’ tu de unde eşti? Nici măcar tăcerea nu îi răspundea. – N-auzi, mamă, de unde vii? Oamenii treceau în grabă şi cu capul plecat. – Hai, şezi oleacă aici, lângă mine. Răspunsurile erau aproape standard: „Mă grăbesc!”, „M-aşteaptă…”, „Sunt cu grupul.” Părintele aprindea o lumănare. O urmărea. S-a dus apoi… Citește în continuare Momentul 74 (Moment cu Cer)

Proză scurtă şi foarte scurtă

Plagiat

Un roman s-a îndrăgostit de o nuvelă. – Draga mea, am senzaţia că te cunosc de-o viaţă. Într-un timp foarte scurt ai devenit parte din mine. Te-am aşteptat sute de pagini, să apari. Câte cuvinte irosite şi câte litere am plâns în blestemata-mi singurătate! Ba, la un moment dat, chiar şi gândul sinuciderii mi-a dat… Citește în continuare Plagiat